Monthly Archives: January 2016

Ce este Indoor cycling ?

Baicu Cristian

Baicu Cristian Laurențiu: instructor de spinning | indoor cycling

Baicu Cristian Laurențiu este instructorul nostru de Spinning | Indoor cycling, cu experiență mare în domeniu și certificat în programul Shwinn Cycling.

Shwinn Cycling este un program de cycling conceput să reflecte tot ceea ce fac cicliștii profesioniști în aer liber, dar să reproducă acest sport într-un mediu motivant și în siguranța, în studioul de cycling.

Cristian:Cycling-ul în sală este ca o cursă nebună, în care ești nevoit să-ți storci toate puterile, pedalând în diferite poziții, pe ritmurile diferite ale muzicii dar care te fac să te simți excepțional!

 

Într-o oră poți pierde între 500-1000 de calorii!

Baicu Laurentiu Cristian

După o ora intensă de pedalat!

Mai popular ca oricând, acest sport este practicat de milioane de oameni și în ultima vreme a devenit un trend din ce în ce mai prezent în activitatea de fitness a marilor săli de sport.

.

Cristian: “Scopul nostru este sa obținem Endorfină și sănătate. Endorfina reduce intensitatea durerii și anxietatea, stimulează sistemul imunitar și intervine în procesul învățării. Sănătatea vine pe parcurs, prin muncă și determinare. În ora mea de cycling vei simiți ambiție, voință și recunoștință. Voința se regăsește în momentele de intensitate maximă a orei, recunoștința va veni în momentul în care vom obține împreună ceea ce ne propunem. Te aștept la ora mea pentru a te depăși!”

Laurentiu Cristian

 

De ce recomandăm acest sport?

  1. Reprezintă o alternativă ideală de antrenament în extrasezon, pentru cei care fac ciclism!
  2. Este un antrenament eficient de slăbire și tonifiere!
  3. Se realizează în grup și asistați de instructor, astfel motivarea și performanța creste!
  4. Nu pune presiune pe articulații, nu afectează sănătatea!
  5. Poate fi practicat de oricine, la orice vârstă!
  6. Este sănătos!

Unde poți practica acest sport în București? Click aici!

 

spinning

Bicicletă de spinning

 

 

Bumbeneci Ioana

Bumbeneci Ioana: artist plastic

Numele meu este Ioana și prietenii îmi spun Oana sau Jo.
Nu am scris niciodată despre mine în felul acesta, despre cum am descoperit artă plastică, dragostea pentru artă și odată cu acestea și fărâmă de înclinație artistică.

Vin dintr-o familie bogată, când spun bogată mă refer că suntem 6 frați. Dintr-o familie unde nu ai cum să nu ajungi să cunoști arta sau să o iubești indiferent ce formă îmbrăca ea.  

Pe pereții casei atârnă și acum pirogravurile tatălui meu, sculpturi greoaie dar atent finisate, precise, detaliate și câteva picturi pe suport de lemn la fel de atent prelucrate.

Verile le petreceam la țară, la bunica din partea tatălui. Acolo acolo am descoperit arta, acolo am fost atât de fascinată încât mă pierdeam cu totul în ceea ce vedeam. Pe panouri mari de PAL sau placaj zăceau aruncate sau folosite că și panouri pentru construcții gospodărești niște picturi în ulei, culori pastelate și peisaje incredibile desprinse parcă dintr-o altă lume. Eu rămâneam mută în față acestora și le analizam minute în șir, zilnic. 

Am luat o culoare verde și în biblioteca din casă am căutat o carte cu copertă cu grafica. Am nimerit ceva despre artă, din moment ce Da Vinci era pe copertă, am realizat un portret din linii tremurate subțiri alb-negru pe o copertă gălbuie, cu colțurile întoarse. E ciudat, primul meu desen a fost un portret.

Ioana Bumbeneci

Am desenat tot timpul, mă motivau picturile tatălui meu.

Am făcut primi 8 ani de școală la Liceul Național cu Program de Atletism din Câmpulung Muscel, acolo am văzut o expoziție a unei fete din Republica Moldova care din primul moment când am văzut picturile expuse mi-am dorit să ajung să pictez în stilul acela. Atât de multe detalii, atât de multe culori, incrediibil!
Într-o seară l-am rugat pe tatăl meu să-mi facă o planșă, cu un peisaj de iarnă, să o expun alături de lucrările fetei din Moldova. Tata mi-a făcut brazii albaștrii! Pe singură mea planșă. Am plâns. Nu am înțeles. Brazii trebuiau neapărat să fie verzi după părerea mea….

În paralel cu liceul pe care l-am urmat, pregătindu-mă că și Tehnician în Turism și Alimentație Publică, am început să iau cursuri la Școala de artă.

La școală de artă desenam după mulaje de ipsos într-o cămăruța unde aerul era închis și lumina groaznică și dintr-o cameră alăturată cineva scârțâia o vioară îngrozitor.

Nu am putut să continui prea mult. Am vrut să renunț… să merg la Dinu Lipatti, Liceul de artă din Pitești. Ai mei nu au fost de acord.  

În toți acești ani am desenat am pictat peste tot!

Ioana Bumeneci

Pe pereți, pe mobilă, pe geamuri, pe haine, pe David, băiețelul meu de 6 ani.

În timp am învățat despre artiști, perioade, istoria artei, tehnici.

Dar ceea ce am învățat este că poți să pictezi absolut ce vrei tu!

Să desenezi cât vrei și unde vrei atât timp cât asta îți face bine!

Mie îmi face bine!

Am încercat să fac multe lucruri implicând arta în felul meu de a o expune și reda. Nu am renunțat niciodată. Nici măcar atunci când la prima mea expoziție au venit 5 persoane… din care, una era fratele meu, Ciprian.

Atunci am avut prima discuție cu tatăl meu care m-a ajutat să înțeleg de ce într-un fel niciodată nu m-a încurajat.

Mi-a vorbit de expoziții, unele ca la fel ca a mea, cu sala goală, altele din umbră cu artiști consacrați…

Ioana Bumbeneci

Momente din viața lui când probabil a fost în același Roller Coaster de trăiri între entuziasm și dezamăgire cruntă, între speranța și motivație și dorință de a renunță.
Dar nu poți să îți iei pensule, pânzele să le arunci și să zici gata! Le arunci, dar ce faci cu dorința? Dorința rămâne!

Degetele strâng în aer fără să vrei o pensulă invizibilă din dorul de a avea efectiv o pensulă în mână și a  mâzgăli ceva!  

Astăzi pictez oricând am o pânză nouă, când sunt fericită sau atât de agitată că e musai să-mi consum energia cumva sau când sunt tristă!

E terapia mea pentru suflet. David, copilul meu minunat,  s-a transformat în criticul meu. E sincer și direct, e un copil. Îl desenez pe el, pisica noastră Grisha, locuri în care am fost, visul ciudat de acum doua zile sau ceva ce am simțit din muzică, am văzut în reflexia unui geam sau când am traversat stradă.

Absolut orice simt! 

Ioana Bumeneci

Majoritatea tablourilor mele sunt la prieteni, la vecini, dăruite.

Unele aruncate pentru că nu le considerăm destul de bune!

Azi am tablouri în UK, în Suedia, în Norvegia, în Spania, în SUA și mai peste tot în România pe unde am locuit.

Iubesc arta și e dragoste până la adânci bătrâneți.

Cu progrese, cu dorință de a învăța mai mult, de a evolua. de a o exterioriza cât mai complex.
Oricine poate picta, oricine poate desena, oricine poate cânta, sau poate măcar încerca!

Cu drag,

JB

 

Mai multe lucrări puteți vedea aici!